derivativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. dérivatif, lat. derivativus)
Etimologie: (fr. dérivatif, lat. derivativus)
1. adj. care trage, abate ceva în altă parte.
2. s. n. mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu.
3. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea.